Mai există viaţă în univers?

Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au fost preocupaţi de întrebări precum "Cum am apărut? De unde venim? De ce am apărut ? Care este rolul nostru? Suntem singuri în Univers?"
În următoarele rânduri voi încerca să ofer câteva explicaţii personale la unele dintre întrebările acestea.

Cum am apărut? De unde venim? De ce am apărut ? Care este rolul nostru?
Religia creştină ne spune că am fost făcuţi de Dumnezeu, fiinţă superioară, omniştientă şi omnipotentă, fiind creaţi din pământ. Venim din Grădina Raiului, de unde am fost izgoniţi, deoarece am încercat să fim egali Lui, când am muşcat din Cunoaştere iar scopul nostru principal este să ajungem  acasă deci tot acolo.
Ştiinţa, prin încercările ei de a răspunde acestei întrebări, ne spune că am apărut aparent accidental prin asocierea unor atomi şi enzime specifice vieţii, care au format ADN-ul. Dacă luăm în considerare că toate traiectoriile atomilor sau materiei si nonmateriei din Univers pot fi calculate, ele guvernându-se după anumite legi, ştiind trecutul, prezentul sau viitorul, am putea spune că aşa ne-a fost sortit, să existăm. Cât despre scopul nostru, ca parte componentă din organismul numit viaţă, se poate afla doar când vom avea acces la toate datele despre materia vie. Răspunsul la întrebarea "De ce existăm?" să este ascuns în calculele matematice complexe care momentan nu pot fi efectuate deoarece tehnologia actuală nu ne permite acest lucru dar poate în viitor vom fi capabili să găsim acest răspuns. Momentan rolul nostru rămâne să perpetuăm această anomalie sau fenomen rar numit viaţă în toate colţurile Universului.

Referitor la întrebarea dacă "Suntem singuri în Univers?" şi dorinţa oamenior de a intra în contact cu alte civilizaţii avansate, amintiţi-vă ce au păţit cei din America, când au pus piciorul primii colonişti europeni. Lăsând la o parte prejudecăţile cum că oamenii se autodistrug şi nu sunt capabili să socializeze fără conflicte majore vreau să vă atrag atenţia la anumite aspecte precum:
- viaţa este asemeni unui organism aflat în continuă expansiune
- viaţa este cunoascută sub forme variate (începând cu organismele monocelulare microscopice, continuând mai apoi cu insectele, plantele, animalele şi oamenii, care în fond tot din regnul animal seîncadrează)
- organismele componente ale vieţii se anulează unele pe altele sau trăiesc în simbioză (se anulează în bătălia pentru ocuparea de noi teritorii luând locul unele altora, se integrează unele în altele prin procesul de hrănire şi trăiesc în simbioză când sunt folositoare tentativelor de existenţă)

Cu cât sperăm să fie mai avansaţi cu atât trebuie să ne temem mai mult. De ce? Simplu, pentru că nimeni nu ia in serios şi nu stă să discute cu bacteriile, viruşii, gândacii de bucătărie sau rudele noastre cele mai apropiate, cimpazeii, care conform ultimelor cercetări sunt capabile să execute calcule matematice complexe, si sunt conştiente de propria existenţă.

Ce este comico-tragic este faptul că noi suntem preocupaţi să întâlnim şi alte forme inteligente de viaţă chiar dacă  între noi mişună la tot pasul şi suntem ignoranţi din moment ce nu putem concepe că nu suntem singurele forme de viaţa înteligente de pe planetă. Inteligenţa se manifestă diferit şi conform lui Jean Piaget, cunoscut psiholog şi filozof, care a încercat să ne lase o definiţie a inteligenţei şi anume „abilitatea de a şti ce să faci atunci când nu ştii ce să faci“ prin deducţie dacă gândacii de bucătărie simt pericolul iar creierul lor le răspunde să fugă pentru a-şi conserva viaţa, înseamnă că sunt conştienţi de existenţa lor şi caută să supravieţuiască şi sunt forme de viaţă inteligente.