Inteligenţa - darul naturii către om

Jean Piaget, cunoscut psiholog şi filozof, a încercat să ne lase o definiţie a inteligenţei şi anume „abilitatea de a şti ce să faci atunci când nu ştii ce să faci“. În cazul în care ignoranţa este fericire, putem spune că un IQ ridicat este egal cu nefericirea? Există numeroase exemple de străluciţi scriitori din literatura universală care au trăit izolaţi tocmai din cauza acestei trăsături, amintim pe Virginia Woolf, Alan Turing, sau Lisa Simpson. Ernest Hemingway scria "Fericirea la persoanele inteligente este cel mai rar lucru pe care-l cunosc."

În fiecare an se cheltuiesc sute de milioane de dolari în toate colţurile planetei, în educaţie, pentru antrenarea şi dezvoltarea inteligenţei tinerelor generaţii, urmărindu-se îmbunătăţirea rezultatelor. Cu cât înţelegem lumea mai bine, cu cât ne punem mai multe întrebări şi analizam posibilităţile de reuşită cu atât mai mult suferim decepţii atât pe plan sentimental cât şi pe plan profesional. Societatea este formată din indivizi care aparţin tuturor categoriilor, fiind imposibil să fii înţeles sau ascultat, iar de multe ori, dacă eşti prea diferit faţă de restul şi nu te integrezi perfect în turmă ajungi să fii exclus pe motiv de incompatibilitate, înecându-ţi amarul în singurătate. Inteligenţa nu atrage automat fericirea ci din contră poate cauza depresii severe sau nebunie, nu puţine sunt cazurile în care indivizi cunoscuţi ca extrem de inteligenţi au ales să-şi curme viaţa.

Copiii înzestraţi au nevoie de o cu totul altă abordare în ceea ce priveşte procesul de instruire, fiind firi care se plictisesc repede dacă se lovesc de sarcini monotone, repetitive, care nu le solicită prea mult intelectul şi nu le este captivată atenţia. Am putea învăţa din această situaţie, în ceea ce priveşte procesul de predare-învăţare şi ar fii benefic dacă în loc de modelul tradiţional în care profesorul este în centrul atenţiei am plasa elevul. Ar trebui să renunţăm la mult prea plictisitoarele şi popularele practici din rândul profesorilor, de a pierde mare parte din oră, pentru a da mură în gură lecţia şi a avea pretenţia de la elevi să o reproducă, alegând în schimb încurajarea şi antrenarea elevilor în învăţarea prin descoperire. Dacă aruncăm o privire în jurul nostru vedem că începând cu cea mai mică şi neînsemnată insectă pană la mult evoluata fiinţă umană, procesul de invăţare şi dobandire de noi deprinderi şi cunoştinţe, urmează acelaşi tipar. Cu toţii învăţăm din greşeli, cu toţii învăţăm din propria experienţă, iar mare parte din ele sunt lesne uitate.

Societatea este astfel construită în a "devora" mintea şi trupul noilor indivizi. Ceea ce majoritatea cunoaştem sub numele de aceptare şi integrare socială, ei o percep ca pe o exploatare şi înrobire sufletească şi materială. Sunt îndreptăţit să le dau dreptate din moment ce cu toţii suntem văzuţi ca o sursă de profit, nişte simple numere de identificare (Coduri Numerice Personale - CNP), asemeni animalelor care au capsate etichetele acelea în urechi, pentru a fii urmărite şi identificate de unde provin. Această practică, în trecut, fiind una barbară deoarece era folosit fierul încins cu care se lăsa o urmă permanentă pe piele, care reprezenta o siglă sau numele celui de care aparţineai.

Indivizii inteligenţi se resimt cel mai puternic şi trăiesc sub presiunea sufocantă a societăţii, acel sentiment de sarcini care trebuiesc atinse, combinat cu aşteptările celorlalţi de la propria-ţi persoană. Fiind înzestrat cu capacităţi intelectuale superioare societatea are aşteptări mari şi de multe ori încearcă să-ţi dirijeze viaţa astfel încât să-şi acopere necesităţile. Omul, fiinţă socială, reprezintă doar o celulă din componenţa complexului organism care se numeşte societate şi care necesită celule specializate pentru buna funcţionare şi adaptare. Asemeni celulelor din organism, oamenii mor, urmând ca alţii noi să le ia locul.

Realizările timpurii nu întotdeauna duc spre succes, un bun exemplu ar fi Sufiah Yusof, cunoscuta matematician minune, care la vârsta de numai 12 ani s-a înscris la renumita universitate Oxford, ca mai apoi să renunţe, înainte de a le finaliza, pentru a lucra ca şi chelneriţă, iar mai târziu la linia erotică distrând clienţii cu abilitatea ei de a recita ecuaţii în timpul actelor sexuale. Alţii aleg meserii precum poliţişti sau militari sau preferă să-şi dezvolte o mică afacere de familie. Majoritatea ar spune că şi-au ratat viaţa, dar cine suntem noi sa alegem în locul lor ce-i poate face fericiţi? Nimeni nu te cunoaşte mai bine decât propria-ţi persoană, fiind singurul care ştie, în permanenţă, de ce ai nevoie sau ce ai dori să excluzi. Chiar şi cele mai implicate persoane simt nevoia de repaos, de o vacanţa undeva departe, în care să-şi adune gândurile sau să-şi pună ordine în viaţă sau pur şi simplu să-şi încarce bateriile. Poate că sunt egoişti, păstrând totul doar pentru ei, dar este viaţa lor şi au tot dreptul să fie liberi să se bucure de ea.

Persoanele supradotate sunt pesimiste? Deoarece circulă o mulţime de discuţii pe forumuri şi in mass-media cum că persoanele mai inteligente au o viziune nu tocmai fericită asupra viitorului, un viitor în care umanitatea va eşua în timp ce majoritatea este preocupată de probleme minuscule precum dificultăţile în alegerea culoarii părului, ojei, maşinii sau noii iubite sau aflarea micilelor bârfe aflate în circulaţie, am vrut să analizăm şi acest aspect.
Este normal ca o persoană mai inteligentă să conştientizeze lucruri pe care altele, înzestrate cu un IQ mult mai mic, nu le vor ştii niciodată din diverse motive, fie că nu-s interesate, deci nu-şi vor pune problema niciodată, fie că nu o pot pătrunde în ansamblu. Punându-şi mai multe întrebări automat sunt preocupările lor au un orizont extins, oricum nu putem spune că majoritatea prevăd un viitor sumbru deoarece sunt mulţi care din contră sunt optimişti cu privire la viitorul omenirii, venind cu idei care sunt puse în practică sau ajută la deyvoltarea ştiinţei si tehnologiilor existente astfel mărind gradul de confort. Fiind oameni se încadrează în tiparele deja existente făcând parte din ambele tabere.