Copii noştri au nevoie de ajutor

Am aflat deja răspunsul la întrebarea "Ce consecinţe are pe termen lung, supunerea unui individ sau a unui grup de persoane la sarcini dificile combinate cu timp redus de rezolvare si presiune psihică?" Se ştie că stresul a fost declarat boala secolului, deci prin urmare oglindim frustrările noastre în lumea copiilor noştri.

Şcoala este instituţia care ar trebui să pregătească şi să educe tânărul membru al societăţii în vederea socializării lui dar în schimb suntem împinşi de mici să ne menţinem în cursa pentru supravieţuire, copiii noştri au din ce în ce mai puţin timp pentru distracţie sau relaxare, şcoala ocupând mare parte din viaţa lor, 4-7 ore pe zi la care se adaugă drumul dus-întors, cel mai greu fiindu-le celor care fac naveta,  3-4 ore alocate recapitulării şi fixării noţiunilor predate dar şi rezolvării temelor pentru acasă iar dacă punem la calcul şi orele suplimentare de pregătire, ajungem la concluzia că şcoala le mămâncă din viaţă zilnic în jur de 8-16 ore.

Un organism sănătos, pentru o dezvoltare armonioasă, are nevoie de cel puţin 8 ore de somn, 3 mese regulat, în care să se regăsească nutrienţii şi vitaminele necesare nevoilor morfologice şi cognitive. De asemenea avem nevoie de cateva ore în care mişcarea alternează cu perioadele de repaos, pentru dezvoltarea muşchilor şi dezvoltarea deprinderilor motorii în strânsă legătură cu abilitatea orientării spaţio-temporală, iar toate acestea nu se realizează în cele una sau două ore de sport pe săptămână sau cele câteva minute de pauză dintre ore, de multe ori copiii sunt lipsiţi de cele 10 minute de pauză deoarece profesorii obişnuiesc să-i mai reţină fie pentru că nu au terminat de predat, fie pentru a le transmite tema pentru acasă.

Oare de unde să alocăm acest timp suplimentar dacă o zi are maxim 24 ore? Oare sunt singurul care realizează că odraslele nostre sunt supuse unei presiuni enorme cu grave consecinte pe termen îndelungat? Este normal să ne dorim ca ei sa reuşească în viaţă, să ne facă mândri de sacrificiile care le facem pentru ei dar constatăm că de fapt nu facem decât să scoatem generaţii de stresaţi şi ajutăm tacit la îmbolnăvirea lor.

Ne laudăm cu sistemul nostru de învăţământ care-i face să explodeze la început sau îi inhibă şi mai rău dar care mai apoi, în mediul academic, produce rezultate mult mai slabe în comparaţie cu cele din occident, tocmai din cauza acestei supraexcitări timpurii care-i seacă şi-i oboseşte fizic şi mental. Un alt aspect este faptul că spre deosebire de occident, elevii noştri nu sunt încurajaţi să gândească, să-şi formeze păreri proprii cu privire la noţiunile care li se prezintă cu scopul de a fii asimilate. Ne plângem că tânăra generaţie nu învaţă dar nu avem ochi să vedem ca materia este stufoasă şi groaie fiind imposibil chiar şi pentru o persoană matură să reţină totul din programa şcolară la toate materiile. Dacă scopul este într-adevăr ca elevii să reţină, toată informaţia cu care sunt bombardaţi, timp de cel putin 4 ani, atunci asta reflectă lipsa de profesionalism, înţelegere cât şi viziune a celor care au gândit şi promovează sistemul iar dacă aşteptările sunt mai puţin pretenţioase asta ne arată incompetenţa şi imposibilitatea de a sorta informaţiile importante şi a le prezenta sub o formă mult mai atractivă, sub formă de joc, pentru cei mici, pentru că asemeni animalelor şi oamenii învaţă mult mai uşor prin joc.