Originile dansului

Încă din antichitate oamenii şi-au pus întrebarea cum a apărut dansul şi ce l-a determinat pe om să danseze. Pentru a putea înţelege mai bine acest aspect, suntem nevoiţi să facem un salt în timp, pentru a urmări traseul până la stările incipiente, primare când comportamentul uman era foarte apropiat de cel al animalelor.

În lumea animală dansul are două conotaţii:
- sexuală (Prin dans masculul atrage partenera, o iniţiază în tainele mişcărilor ritmico-graţioase. Prin asta o convinge că nu este rănit, fiind aparent sănătos, bun de împerechere. Dansul ascunde un semn al virilităţii).

- de intimidare a rivalilor / atacatorilor (prin mişcări rapide şi bruşte, masculul distrage atenţia atacatorilor şi îi face să dea înapoi. Prădătorii negăsind o logică a traiectoriilor mişcărilor îl pot lăsa în pace, căutând o pradă cu un comportament familiar)

În societatea umană găsim:

- dansul ritualic (închinat în cinstea unei zeităţi, pentru a o îmbuna sau cu rol de mulţumire, cinste şi apreciere)

- dansul tribal de luptă (Luptătorii dansau goi sau acoperiţi de piei de animale, înainte de a merge la război sau la vânătoare sau după ce se întorceau victorioşi, adesea în jurul focului peste care se aruncau uneori plante care prin ardere aveau efecte halucinogene. Luptătorii credeau că sunt una cu zeii, sau că s-au transformat în fiare neînfricate, asta ajutându-i să elimine frica în luptă, să obţină motivaţia necesară de a se jertfi până la sacrificiu. Dansul mai putea avea loc şi înainte de a intra în luptă, făcut în faţa adversarilor pentru a-i intimida. Exemplu: dansul Haka preluat de naţionala de rugby a Noii Zeelande)

- dansul cu conotaţie sexuală (A avut cea mai complexă evoluţie, împărţindu-se azi în mai multe ramuri foarte cunoscute precum: balet, tango, step, break dance, samba, salsa, flamenco, etc. Este un limbaj al trupurilor, care trezeşte în subconştientul uman sentimente, senzaţii, impresii inexplicabile de exaltare)

Dansul are o deosebită importanţă în evoluţia societăţii umane tocmai datorită acestei continue şlefuiri în nenumărate rânduri a individului, care era iniţiat în una din taine (uniune conjugală, razboinic neînfricat, vânător, transcendenţă, etc). Dansul este puternic înrădăcinat în conştiinţa maselor şi este adesea perceput ca un factor eliberator, dezinhibant, energizant şi înălţător.