Rondelul Morţii

Plânsu-şi-au golul putrede morminte
Ce aşteptau ca amorţitul trup să-mi ia
Şi a mea minte ce aspru-i judeca
O vezi? ea stă acum... aşa cuminte.

De mine nici că-şi mai aduc aminte
Cei ce pe mâna morţii vrut-au să mă dea
Plânsu-şi-au golul putrede morminte
Ce aşteptau ca amortitul trup să-mi ia.

Mi-e hoitu-acoperit de de reci veşminte
Ce trist pe corpul umed palide să stea
Iar buzele lipsite de cuvinte
În policromul vieţii să revin-ar vrea
Plânge-şi-vor golul putrede morminte.


L-am scris acum câţiva ani, cred că era prin anul 2006 când încă frecventam cursurile facultăţii. În timpul liber îl studiam pe Macedonski de-al cărui stil eram fascinat. Poemul păstrează acelaşi schelet cu o singură modificare şi anume verbul din ultimul vers. Aveam nevoie de optimism, de speranţă, de continuitate. Pentru mine moartea nu e stingerea completă ci o continuare firească. Sunt conştient de schimbările care le aduc şi vă asigur că toate au un motiv bine întemeiat bazat pe raţiune sau sentiment. Atunci când scriu nu las nimic întâmplător, fiecare cuvânt este încărcat de emoţie, nu-i dau voie să alerge liber pe foaie dacă nu-l simt al meu, dacă nu mă simt ataşat de el şi nu-l iubesc. Drept mulţumire pentru libertatea ce le-o ofer aştept în schimb să mă iubească, să mă servească necondiţionat. Este vorba de un raport de dependenţă, de simbioză în care nu putem exista separaţi.

Cuvântul energie provine din greaca veche şi are semnificaţia "în lucru" adică activitate. Energia este potenţialul care determină schimbări, îmi doresc ca poezia mea să determine schimbări, să mişte lumea, să pună totul la îndoială pentru ca apoi să putem crea schimbările necesare unei lumi mai bune pentru noi sau copiii noştri. Am ales moartea în mod intenţionat deoarece o privim ca o absenţă a energiei, a mişcării. Eu am iubit şi iubesc în continuare fizica care m-a învăţat multe. N-o să vorbesc despre E=mc2 deşi are legătură dar o să aduc în discuţie legea conservării energiei care spune că „În natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.” (dintr-o formă a materiei în alta) Drept urmare moartea nu este finalul drumului el fiind mult mai lung.

Voiam o înviere şi o poezie testament mărturie a învierii. Poemul are substrat religios şi se referă la judecata, moartea şi învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Primul şi ultimul vers pot fi înţelese astfel - Mormintele putrede şi-au plâns golul şi îşi vor plânge în continuare. De aceea am vrut să mă abat de la reguli făcând o mică modificare a verbului "a plânge" care se identifică cu suferinţa şi învierea. Am ales special rondelul deoarece are 3 strofe reprezentând cele trei zile petrecute în Iad unde a învins nedreptatea şi-a răscumpărat mântuirea sufletelor înainte de-a învia, are 13 versuri reprezentând Mântuiorul şi cei doisprezece apostoli.

Damaschin James Robert Papa

Absolvent al Facultății de Litere din Craiova, specializarea limba și literatura română - Limba și literatura engleză. Legenda spune că la nașterea mea Înțelepciunea, Răbdarea și Bunul-Simț mi-au dăruit ochi să văd dincolo de suflet, urechi să aud dincolo de gânduri și minte să-i luminez pe cei care-au trăit în întuneric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu