Tu nu mă laşi să fiu eu,
Nu mă laşi să-ţi curg valuri în braţe,
să-ţi speli privirea în oglindirea mea,
să-ţi mângăi tâmplele cu rece,
atunci când călduri dogoritoare te trec,
să-ţi ating buricele degetelor, care-n jocul lor
mă ademenesc, să-mi lipesc buzele de sânii tăi
albi şi dulci de caramel.

Tu nu mă laşi să fiu eu,
Nu mă laşi să ne unim trupurile-ntr-unul singur,
să împărţim o singură minte două suflete
închise pe eternitate în visul ce l-am făurit pentru noi.
Respir secundele care zboară dezlănţuind avalanşe de gânduri
în mintea mea până nu demult virgină aşteptând să păşeşti
pe poteci de săruturi, să te aşterni lângă trupul meu care arde
de fiecare dată când îl aprinzi cu şoapte amăgitoare.

Tu nu mă laşi să fiu eu,
Nu mă laşi să te iubesc, să te ador, să mor la picioarele tale,
doar ca să renasc venerându-te ca pe o zeiţă de marmură,
care prinde viaţă numai la rugăciunile mele.
Tu nu mă laşi sa fiu eu,
cel care fără de tine sunt un trup lipsit de suflare,
un sicriu gol care-şi aşteaptă zbuciumat împlinirea,
fără de care n-ar avea niciun rost.

Lasă-mă să fiu eu,
cel care face dragoste cu tine în miezul nopţii, atunci când toţi dorm,
cel care te iubeşte până la refuz şi te deşteaptă cu micul dejun la pat,
cel lângă care te trezeşti mereu a doua zi şi-ţi spune Te iubesc,
cel care niciodată nu te va abandona şi-ţi va fi sprijin mereu.
Lasă-mă să fiu eu,
iubitul tău fără de care nu poţi trăi, nu poţi simţi, nu poţi visa.

Lasă-mă să fiu eu Alesul, lumina ochilor mei ...