Tristeţea mă-nvăluie-n valuri albastre,
şi curge...
sunt sânge din sângele ei,
cum şi tu ai fost,
fără să vrei
în atâtea nopţi fără soţ
sau zile de post,
hranită de gânduri sihastre.
Sunt ale tale, a'mele, a'lor,
sunt ale voastre,
şi dor...
Al dracu' de tare m-omoară,
le las să mă taie,
le las să mă doară,
şi las prin rana deschisă să vărs măruntaie,
până-mi va trece
lăsând trupu-mi rece,
ş-abia atunci am să mor...