 |
| Errare humanum est - Greşală este omenească |
Greşala are un rol deosebit în procesul de învăţare, este extrem de importantă şi de cele mai multe ori este tratată cu dezinteres tocmai din cauza neînţelegerii factorilor şi a proceselor care îi face pe oameni să greşească. Oamenii greşesc tocmai din dorinţa de a învăţa, sau de a fi creativi, a se exprima şi a fi diferiţi de restul, gresesc din dorinţa de a se face remarcaţi şi prin greşală creează un tipar propriu lor, care se topeşte în propria-i fiinţă sau care îl conturează, îl defineşte ca individ. Dar dacă nu greşim, nu avem şasa să fim diferiţi, să fim creativi, să fim noi. Am repeta aceleaşi structuri de comenzi şi aceleaşi instrucţiuni asemeni unui program de calculator scris cu restricţii. Ne gândim la o viaţă perfectă, în care nu există loc de greşeli dar e o utopie, o banalitate care se contrazice din start, iar dacă ar fi posibil am trăi un fel de poveste din Matrix în care oamenii sunt pe post de baterii, cu fire în cap prin care să le transmită comenzile de la centru, nişte oameni dezumanizaţi, dezgoliţi de frumuseţea în diversitate care îi defninea rămânând goi, transformându-i în nişte simple recipiente cu rol de a alimenta un mecanism cibernetic. Am trăi într-o lume precum în Equilibrum, în care suntem deposedaţi de sentimente de teamă că unele ne-ar putea face rău şi ne-ar putea răni tocmai din motivul că unii nu ştiu cum să reacţioneze şi totuşi soluţia nu este să le anihilăm devenind un fel de roboţi.
Greşeala în concepţia mea este ŞANSA de a mă REDESCOPERI, adică viaţa cu toate plăcerile ei şi LIBERTATEA la care visează canarul care alege să-şi pună capăt zilelor decât să trăiască fără tine. Ştii că eu la un momentdat m-am oprit din citit, tocmai să am mai mult timp pt mine? Să am mai mult timp să mă şlefuiesc, să greşesc. Cititul, literatura pentru mine, a fost nu un refugiu cât un vocabular, un fel de lecţie cu primii paşi, după care am ales să încerc să-i fac singur, să mă refugiez din lumile create de alţii ca să-mi creez eu alta, sau să trăiesc într-o lume creata de mine. Pentru fiecare individ ar rebui să vină un moment în viaţă când alergăm în căutarea propriei identităţi. Eu încă o mai caut. Am făcut rău că am ales să greşesc?
Cele mai fascinante descoperiri s-au datorat greşelilor, din greşeli s-au născut stiluri literare, noi curente în pictură, în muzică sau cinematografie. Datorăm greşelii viaţa frumoasă şi bogată în culori, sunet, miros şi gust. Conform Bibliei omul când a muşcat din fructul interzis, pomul cunoaşterii binelui şi răului i s-au deschis ochii şi a fost mai aproape de Dumnezeu. Deşi a fost o greşeală care s-a pedepsit cu moartea, omul în străfundul firii sale nu regretă ca are libertatea să fie creativ, să cunoască mai bine şi să înţeleagă tot ce se petrece in jurul lui, că se poate juca de-a Dumnezeu. Suntem asemenea canarului care alege să-şi curme viaţa dacă este lipsit de libertatea de a se bucura de ea şi a-i simţi gustul cu adevărat. Omul a ales o viaţă scurtă în care să aibă şansa să fie un mic Dumnezeu în detrimentul unei vieţi eterne lipsite de conştientizarea importanţei creaţiei lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu