În bucătărie

Sarut relatii iubire dragoste sex
Sex pe masă
Nu înţeleg ce-i cu tine şi de la ce-a pornit cearta asta, venită parcă din senin. Nu-s deloc genul care să mă iau cu tine de păr, întotdeauna am ocolit, pe cât posibil, să devin violent, mai ales cu o femeie. Voi femeile nu sunteţi în toate minţile. Atunci când nu vă convine ceva vă aprindeţi ca o bucată de plastic, ca o fumigenă, care arde violent emanând un smog dens şi sufocant. Chiar nu eşti normală, ai venit acasă cu capsa pusă, te deranjează că stau la calculator şi nu te-ajut, ba că stau pe capul tău şi n-ai loc de mine în bucătărie, ba că renunţ prea repede şi nu sunt atent la sentimentele tale, iar când vin năuc, neştiind unde să mă aşez sau ce să mai fac ca să te mulţumesc, să opreşti dracu claxonul ala, fix atunci te găseşti să răbufneşti şi mai rău, de parcă vederea mea îţi provoacă repulsie. Te privesc cum gesticulezi ameninţător în aer cu furculiţa şi-o azvârli direct în farfuriile puse la uscat. Caut să te calmez, să facem totul împreună aşa cum s-a întâmplat mereu dar fără niciun rezultat, parcă eşti nebună. Ridici tonul la mine şi te apropii, apuci farfuriile, apoi una câte una, le laşi să-ţi scape din mâini. Nu ştiu care zgomot e mai puternic, vocea ta sau dansul cioburilor care patinează grăbite pe gresia albă.

Dacă la început simţeam teamă, nervi sau buimăceală pe măsură ce te privesc simt cum inima îmi bate puternic, îmi simt pulsul din palme până în timpane. Mişcările tale devin atât de provocatoare, fiecare privire sau notă care vibrează în zborul lor prin aerul care devine tot mai rarefiat mă face să-mi pierd minţile, nu te-am simţit niciodată atât de excitantă, simt cum îmi curge adrenalina prin vene. Se spune că sexul la altitudine se simte cel mai intens, din cauza lipsei de oxigen, e echivalent cu situaţia în care te sufocă cineva cu mâinile sau cu o eşarfă în timp ce stă deasupra. Mie-mi vine să te sufoc cu toată dragostea mea, să eliberez avalanşă de sentimente peste tine până-ţi umplu toată inima, de care te plângeai că era mereu goală şi flămândă înainte de-a ne cunoaşte. Acum sunt doar al tău şi tu doar a mea şi trebuie să profităm din plin. Mă apropii de tine, îţi tai toate căile de scăpare de pe flancuri, te duc direct spre masă. Baţi uşor în retragere, făcând paşi mărunţi înapoi până simţi dunga mesei cum îţi taie fesele în două. Eşti încolţită şi totuşi încă mai scoţi câteva cuvinte, propoziţii fără sens. Mintea ta e complet sedusă fără să-ţi dai seama. Degeaba cauţi să pari încă o fiară care e gata oricând să-mi ia gâtul, eşti complet încolţită şi tu o ştii că nu ai scăpare, hormonii, un cal troian, te-au trădat din interior.

Mă împing în tine în timp ce braţele tale tâşnesc săgeată de la piept spre gât ca nişte valuri spumoase şi reci care mătură toată fierbinţeala spre buze. Le prind fix când dau să treacă de umeri, într-o strânsoare care te face să le cobori dezarmată pe lângă corp. Degetele noastre se împreunară într-o sudură bine închegată atingând masa de lemn. Eşti prizonieră şi nu are rost să te împotriveşti deşi uneori mai schiţezi câte un gest de evadare pe care nici chiar tu nu-l crezi, eşti prizonieră şi pot să fac ce vreau cu tine. Trupul tău tot îmi aparţine. Mă aşteaptă gol înălţând triluri de rugaciuni, să-l scap de povara hainelor, care-i eclipsează frumuseţea edenică. Îmi aplec capul şi te las să-mi simţi dinţii reci cum îţi brăzdează epiderma în timp ce buzele-mi, ca două perne moi de mătase te mângăie fin şi-n îmbrăţişarea lor îţi ard crăpăturile acoperindu-le, cicatrizându-le. Îţi las gâtul pentru câteva clipe, mă sufoc la pieptul tău care-mi taie răsuflarea. Vreau cu disperare să iau o gură de aer, dă-mi o suflare de pe buzele tale. Deşi se spune că nu există atingere aşa cum o percepem noi şi că mereu va rămâne spaţiu între atomi, noi rescriem legile fizicii. Lasă-te pradă buzelor mele şi fă-mă să ador când buzele noastre se strivesc, când atomii noştri încep să se îmbine într-o atingere perfectă. Ţi le doresc şi ţi le caut cu disperare instinctuală de conservare a vieţii, aşa cum un muribund însetat caută ultima picătura de apă pe fundul deşertului arid, în care i se scurge nisipul din clepsidra vieţii. Vrei ca aroma buzelor tale să-mi lase impregnat în minte şi în papilele gustative o senzaţie unică, care nu poate fi înlocuită de nimic altceva în lumea asta. Vreau să te simt cu toată goliciunea pe epiderma mea care te venerează, vreau să fiu parte din tine.

Pozezi mereu în fata cuminte şi pură dar amândoi ştim că în subconştientul tău stă ascunsă o fata rea, foarte sexuală şi feminină, care abia aşteaptă să fie lipită, cu sânii goi şi rounzi, de lemnul rece şi luată de la spate, sedusă, dominată, mângâiată, răsfăţată, iubită. Mereu ai fost prea timidă sau ţi-a fost teamă, sau încă căutai bărbatul lângă care să te simţi liberă să faci tot ce-ţi trece prin cap, fără să te judece, mereu deschis la propunerile tale şi l-ai găsit în mine. Ne privim adânc în ochi în timp ce ne sărutăm, mă muşti şi-mi potoleşti setea cu saliva ta care mă îmbată. Poate că dorinţele mele au fost făurite în Iad dar tu eşti Iadul întruchipat, pentru că mă mistul în flăcările-ţi veşnice şi mi le modelezi după gândurile tale negre ca noaptea în eclipsă. Nasturii ni se rătăcesc printre degetele jucăuşe care-i gâdilă, îi destind şi-i fac să uite cum stăteau crispaţi şi încleştasţi cu dinţii în bumbacul moale. Hainele cad una câte una gemând în şoaptă când ating gresia.

Îţi ţintuiesc mâinile de corp, de mijloc şi te întorc cu faţa la masa de care te lipesc cu sânii ca nişte portocale obraznice care aşteaptă să fie stoarse de sucul lor bogat în vitamine. Te sprijini în palme de masă şi mă aştepti, ca o fată cuminte ce urmează să-şi primească acadeaua, în timp ce-mi desfac şlilţul şi-o scot întărită ca o bâtă uriaşă de baseball. Cu stânga îţi dau chiloţeii la o parte lăsând să ţi se vadă labiile cărnoase şi zemoase în care mi-o înfig atât de adânc încât te aud cum gemi şi te tragi în faţă parcă vrând să fugi pe masă. Cu dreapta primeşti drept pedeapsă o palmă care se lipeşte ca o ventuză pe fundul tău alb lăsând în urmă-i o pată mare, roşie. Trupurile noastre fierb în încleştarea lor. Te aud cum îţi muşti buzele de plăcere şi strigi:
- Ah... Te vreau mai adânc. E atât de mare !

Damaschin James Robert Papa

Absolvent al Facultății de Litere din Craiova, specializarea limba și literatura română - Limba și literatura engleză. Legenda spune că la nașterea mea Înțelepciunea, Răbdarea și Bunul-Simț mi-au dăruit ochi să văd dincolo de suflet, urechi să aud dincolo de gânduri și minte să-i luminez pe cei care-au trăit în întuneric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu