În mintea mea porcii zboară şi bunicul încă trăieşte

Azi merg împreună cu bunicul la vânătoare de porci. Ne-am trezit dis de dimineaţă. Am mâncat câteva sanvişuri cu salam şi brânză, iar restul le-am pus  la pachet. Bunicul n-a vrut nimic, a spus că acolo unde mergem nu avem nevoie de mâncare. Să fie el sănătos, mie mi se face foame mai mereu şi nu sunt sigur dacă azi prindem ceva. Pe drum ne-am adus aminte că uitasem puşca acasă. Eram la jumătatea drumului şi n-avea rost să facem cale-ntoarsă. Se spune că dacă te întorci din drum îţi merge rău toată ziua. Am luat-o tot înainte spre locul în care ştiam că-i puteam pândi ascunşi la umbra stufului. Mare ne fu mirarea atunci când îi văzurăm cum treceau stoluri-stoluri pe cerul sângeriu. Uneori mai scăpau câte o monedă de aur, care se furişa grăbită prin deschizătura pe care-o aveau pe spate. Nu degeaba se spune că porcul e simbolul norocului şi aduce bani. În zborul lor mai prindeau câte-o pasăre pe care-o mestecau pe nerăsuflate. Bătrânul mi-a spus să nu ne atingem de liderul grupului, care trecea parcă sfidător pe deasupra noastră. Cum n-aveam cu ce să-i vânăm, am aruncat cu privirea, pân-a căzut unul. Era prea plictisit să dea anemic din aripi. Restul s-au speriat de asemenea întâmplare ciudată şi-au tras draperiile cerului făcându-se nevăzuţi. Am să-l recompensez c-un măr în gură, după care-l ţin la căldură în cuptor, să nu răcească.
- Uite-l băiete cum se prăvale din înaltul cerului. Fugi repede să-l prinzi în bot că ne-am dat dracu dacă atinge pământul, se face lapte praf.
Era un purceluş de lapte.
- Ah, potaia dracu'...
Ştiam eu că era prea frumos să uităm doar puşca. Mi-am luat inima-n dinţi şi picioarele la spinare îndreptându-mă alert spre locul prăbuşirii. L-am prins şi l-am adus legănându-mă ţanţoş cu gura plină de pene.
- Mai cu talent, mai cu talent... - se auzea bunicul din depărtare, zâmbind.

Bunicul e mort de un an, iar porcii, din câte ştim noi, nu zboară...