![]() |
Tipul meu de relaţie |
Eu
iubesc să trăiesc simplu, fără complicaţii, fără stres şi probleme create din
nimic, din dorinţa de-a nu fi aşa simplu şi-a ne complica existenţa. Viaţa ţi
aşa e destul de complicată ca să mi-o mai complice şi-o fetiţă mare, necoaptă,
cu nazurile şi fumurile ei. Eu-mi doresc o femeie care să ştie să mă iubească,
să ştie să mă asculte, să-mi fie atături, să mă facă fericit şi nu o crizată
care caută să-mi răstoarne viaţa cu susu-n jos doar pentru că poate şi aşa are
ea chef. Stau departe de femeile proaste şi imature. Unii le apreciază pe cele
care se lasă greu gândindu-se că nu-s genul care să se culce cu toţi bărbaţii
care le iasă în cale şi asta le dă o oarecare linişte, dacă se gândesc că vor
lângă ei o femeie cu care au o anumită siguranţă. Nu toate femeile care îşi
trăiesc viaţa sunt curve. Sunt femei care odată ce se implică într-o relaţie
serioasă se schimbă complet, nu le mai interesează nimeni şi se concentrează pe
familie. Sunt femeile cu caracter. Desigur că nu-mi doresc o femeie care să fie
curva tuturor, poate doar în cazul în care am chef să mă distrez fără
implicaţii, atunci merg şi astea. Nu-mi place ca o femeie să se lase greu, nu
umblu după cele măritate, cele în relaţii de concubinaj sau care sunt deja
interesate de alţii, deci nu văd motivul pentru care nu s-ar lăsa după ce
vorbesc cu mine şi ajung să mă cunoască.
Trebuie să-şi schimbe strategia. Eu dacă nu obţin şi ele sunt tentate să
mă facă al lor, au de ales fie să mă piardă fie să facă cum vreau eu şi a mă
acapara total. Eu vreau totul, nu mă mulţumesc cu puţin, urăsc să mi se dea cu
linguriţa. Cei care dau cu linguriţa, de regulă, nu au prea multe de oferit, se
gândesc că dacă dau totul nu mai rămân cu nimic. Alţii oferă puţin sau chiar
deloc că sunt indiferenţi. În ambele cazuri nu mă încălzeşte sărăcia
sufletească sau indiferenţa, din contră, mă dor. Iubesc prada în sine şi nu
vânătoarea ca restul, care se plictisesc fix după o vreme, când văd că nu mai
trebuie să facă nimic şi vânatul lasă armele jos, se roagă, se umileşte să fie
folosit. Eu iubesc să obţin uşor şi nu vreau să împart cu nimeni, ce-i al meu e
doar al meu. Ştiu, sunt egoist. Dacă e să mă gândesc împart dar numai cu cei
foarte apropiaţi sau la cei nevoiaşi care sunt lipsiţi de ajutor. Împart dar
urăsc să fiu luat de prost. E de ajuns să facă obişnuinţă din a sta mereu la
coadă cu mâna întinsă la mine sau a-şi bate joc, că îi ţin minte toată viaţa şi
nu vreau să mai dea ochii cu mine. Nu sunt o persoană bună, sunt o persoană
corectă.
O
gagică-mi spunea că nu crede că pot obţine totul prea simplu de la oricine.
I-am răspuns că "de la oricine" ăsta e interpretabil. Eu nu vreau
orice! Nu mă mulţumesc cu ce nu mă face fericit. O femeie rece, care nu îmi
seamănă, care e lipsită de pasiune şi dorinţă, fiind mereu plictisitoare, nu
merită niciun efort de a pierde timpul luni bune, doar să intru în patul ei. Ar
fi o dată pe lună sau de două ori pe an şi eu nu-s asa... Aş fi un idiot dacă
aş şti şi totuşi aş încerca. Nu mă face fericit, nu mă tentează, nu vreau să am
de-a face. Eu sunt pasional, sunt carnal şi sensibil, sunt avid după dragoste.
O femeie care are multe de oferit nu e rece, doar pare rece. O femeie destul de
inteligentă care ştie ce-şi doreşte ştie când să obţină şi cum să obţină iar dacă eu mă ofer şi ea nu ştie să mă
obţină, nu e prea inteligentă, nu e deloc inteligentă aşa cum crede ea sau
poate că nu mă vrea, nu are nevoie de mine. De ce aş avea nevoie de una care nu
are nevoie de mine? Oamenii neinteresaţi de mine nu merită interesul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu