Lenea şi prostia sunt fără leac

A fost odată o gospodărie atât de îmbelşugată că oricine trecea pe acolo se minuna. Atât de vestiţi au ajuns proprietarii că adesea le treceau pragul călători de peste şapte mări şi şapte ţări. Toţi şi-ar fi dorit să-i aibă ca vecini dar indiferent cât de mare era această dorinţă nimeni nu-şi dorea să rămână deoarece toţi locuitorii satului erau atât de săraci şi de leneşi că se ospătau păduchii şi purecii în ogrăzile lor. Cât era ziua de mare stăteau la taină în faţa porţii bârfindu-se unii pe alţii. Şi cum vorba zboară repede, a ajuns şi la urechile împăratului, care mâhnit s-a ridicat de pe tron şi-a poruncit:
- Dau două căruţe pline cu aur celui care va reuşi să steargă această ruşine!
Auzind acestea s-au perindat prin faţa Sa fel şi fel de oameni, care mai de care mai iscusiţi. S-au îndreptat cu toţii spre acel sat dar n-au reuşit sub niciun chip să le schimbe obiceiurle, aşa că s-au lăsat păgubaşi. Se făcu ca tocmai atunci, să treacă pe acolo un învăţat care vru să-şi ofere ajutorul.
- Bună ziua dragilor! Acesta este satul unde umblă câinii cu covrigi în coadă şi nimeni nu munceşte?
- Da moşule, aici e.
- Dar de ce nu munceşte nimeni?
- Pentru că are cine.
- Şi atunci voi din ce trăiţi?
- Vezi dumneata, atunci când a trebuit să ne alegem primar, l-am ales pe cel mai gospodar dintre noi. Ne-a promis că vom avea de toate, că nu ne va lipsi pâinea de la gură. De atunci în fiecare seară ne adunăm cu toţii în centru, unde dansăm până arde pământul sub tălpi, bem şi mâncăm pe săturate. Nu ducem lipsă de nimic, în sfârşit avem viaţa la care am visat.
- Ei bine dar dacă într-o zi se vor sătura să vă ţină în spate şi vor fugi unde-or vedea cu ochii? Ce-o să faceţi atunci dacă nu le daţi măcar o mână de ajutor de pe acum să împiedicaţi asta?
- Stai liniştit moşule, primarul nostru e un om foarte prost să-şi dea seama şi mult prea mândru să renunţe la statutul social.
- Înţeleg, spuse învăţatul. Vă mulţumesc că în sfârşit mi-aţi deschis ochii. Lăcomia mulţimii e cel mai fidel paznic împotriva lăcomiei unui singur individ iar lenea şi prostia, merg mână în mână, fiind fără de leac.