În viaţă orice greşeală îţi poate fi fatală

"ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. Arta de a-ţi păstra echilibrul în diferite poziţii sau mişcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situaţii dificile; totalitatea eforturilor şi mijloacelor întrebuinţate pentru a ieşi dintr-o situaţie dificilă"

Ce zi nebună...
Toată noaptea n-am putut închide un ochi iar pe zi, după ce m-a târât al bătrân de mână  prin spital, să-şi facă nişte analize, mi-am permis să o petrec toată în vârful patului. Mi-am ridicat propria-mi peşteră ca un dibaci jucător de minecraft. Cum nu aveam perdele, erau la spălat, am acoperit cu nişte pături cât să acopere, să nu intre lumina prin geamurile mari care dau spre stradă. Afară forfotă, aglomeraţie, claxoane şi înjurături, o zi obişnuită. Doar eu mă lungeam cât o scândură de gard înfigându-mă în saltea. Era atât de plăcut, departe de toată zarva asta şi de toate problemele lor cotidiene. Oameni, ce să le ceri? Sunt atât de proşti. Singura lor grijă este cum să facă să genereze o continuă sursă de griji şi probleme. Am adormit imediat. Asta se întâmpla în jurul orei 13:00. Puteam să jur că parcă nu închisesem ochii de milenii. M-am dezlipit doar în jurul orei 19:00, să-mi răsfăţ simţurile cu 2 bucăţi de friptură care îmbrăţişară muştarul de cum ajunsei acasă, dar pe care nu apucai să le bag în seamă fiind rupt de oboseală. Un pahar de vin roşu, o cană de lapte şi iar somn de voie. Nu aveam net şi mă plictiseam de moarte. Mă gândeam să scriu dar de câteva zile mă chinuie o lene nepereche. Lenea sau lipsa de inspiraţie, nu ştiu care-i mai gravă. Pe la 23:00 se putea să nu mă trezeşti? Adevărul e că săracul telefon s-a zbătut toată ziua la capătul patului, asemeni unui purcel la tăiere, dar degeaba că nu l-a auzit nimeni. Eram prea preocupat să visez că dorm. Chiar asta am visat. Se făcea că nici nu mă băgasem bine în pat şi veniseră nişte militari să mă ia să lupt în Siria. Cred că de vină e tot tam tamul ăsta şi publicitatea gratuită care li se face celor din ISIS apoi ne mirăm că de ce e toată lumea panicată. Cine n-ar fi dacă vedem la TV decapitări şi tot felul de atrocităţi. E o nebunie. Aşa fu şin vis. Eram mult prea obosit să realizez că era un simplu vis, eu neavând nicio legătură cu armata sau convingerile militare. Le-am spus să aştepte că intru după copaci să ma uşurez şi i-am uşurat să-mi poarte de grijă. Mă furişai prin tufişurile dese până dădui de un avion prabuşit. Găsi acolo nişte paraşute pe care le transformai în perini. Lecţie de supravieţuire ce tolba mea cu poveşti. Nici nu făcui bine ochi că deja mă luaşi în primire. Mă gândeam că poate iar visez dar era imposibil din moment ce în vise-mi apari mereu goală şi binevoitoare pe când în realitate ai limba otrăvită. Chiar n-ai muşcat pe nimeni azi? Mă rog, începui să-ţi torn nemulţumirile pe care le-am păstrat pentru mine, doar să nu-ţi fac viaţa un iad. Ţi le-am recitat din sufletul meu ca pe versurile unei poezii şi te-am pus cu botul pe labe la propriu. Mi-ai spus că ai ascultat tot ce-am avut de spus şi nu ştii ce să-mi răspunzi, după care te-a răpus somnul. Mă gândeam că dacă îţi sunt aproape şi las de la mine de fiecare dată când cauţi ceartă, voi fi sursa ta de echilibru.

PS:   Uneori mă întreb dacă nu cumva, în cazul tău, echilibru stă bine camuflat tocmai în dezechlibru...