Nu e nimic între noi,
ştiu asta, o simt,
pentru că dac-ar fi fost,
n-aş mai simţi că mă mint.

Trecut-au ani, încă doi,
s-au adunat făr-să te văd,
m-ai hrănit doar din minciuni,
asteptând să se-ntâple minuni.

Şi chiar de-am vrut şi am luptat,
să ne vedem, ş-am încercat,
tot ce-am clădit,
n-am reuşit,
pentru că tu le-ai prăbuşit
neîncetat.

Puteai să-mi spui,
că tu iubeşti,
să te ascunzi,
să mă răneşti,
să nu te ştiu,
să mă supui,
fără să fiu
al nimănui...