Te iubescul meu

Iubirea, copac ce trebuie udat mereu

Cine te-a minţit că te iubesc?

Te-ntreb pentru că ei îl folosesc greşit,

în gura lor e-un simplu cuvânt schilodit, mult prea infirm să aibă o semnificaţie,

şchiopătând mereu de fiecare dată când e slobozit, trece trist cu capul plecat în pământ,

uneori oftează gândind că nu are niciun rost din moment ce poate fi înlocuit oricând cu:

te urăsc, dispari, nu te vreau, te-am minţit, te folosesc, mă joc, mă plictisesc, perfid, opac.

În gura mea, în schimb, Te Iubesc e-un lăstar care, prinzând rădăcini adânci, deveni copac

cu ramuri stufoase, ce se-nalţă până până la cerul albastru pictat cu păsărele. Fă-ţi un hamac,

să ne-odihnim respirând adândoi aer proaspăt, în timp ce înaripaţii lăutari cântă la nunta buzelor

ce se iau pentru eternitate jurându-şi credinţă.

Lasă-mă să-ţi spun doar eu Te Iubesc, pentru că ştiu s-o fac aşa cum aştepti, cum îţi doreşti, cum nutreşti,

fără gânduri ascunse, poate numai acela de-a te trânti în pat şi-a ne pierde făr-a mai şti de noi până a doua zi.

Îţi ofer un Te Iubesc dezarmant, aşa că te invit să laşi la uşă nimicurile care ne neliniştesc, pentru că noi suntem însuşi infinitul.

Hai să ne pierdem pentru totdeauna în gândurile noastre care azi şi-au uitat complet graniţele devenind un singur tărâm.

E destul singur pentru amândoi dar genul nostru de singur, vino să ne facem nevăzuţi Te Iubescul meu!

Formular de contact