Erai întâia dintre ele,
erai, acum nu ştiu nici cine eşti,
sunt ţăndări gândurile mele,
distrusu-m-ai de când nu mă iubeşti.

În viaţa mea nu am băut
dar azi pe rânduri sticle goale
gustat-au din al meu sărut,
atunci când datu-mi-au târcoale.

Mă-nec într-una-n aburi de alcool
şi-ncerc din răsputeri s-omor în mine,
până şi ultima celulă îmbibată cu iubire,
mă simt atât de stors, atât de gol...

Of, îmi doresc din toată inima să mor,
să simt cum fuge sufletul din mine!