Îndeasă-mi bine un pumn de tifon în ochi, iubito,
pentru că nu mai voi să văz: sărăcia, moartea, frica, disperarea.
Mi-e frică să nu-mi mai fie frică pentru c-aş fi deja mort,
sunt sărac iar dintre toţi, disperarea mi-e singurul prieten loial.
Nu ştiu ce m-aş face fără tine dacă nu m-ai ţine uneori departe de el,
pentru că tu scumpo, eşti cea mai de preţ a mea comoară,
cu greu adorm veghiându-te în fiecare seară
şi nu am pace nopţile,
de teamă că-ntr-o zi
vei fereca porţile
şi nici că vei mai fi.