Furtună de sentimente

Aleargă cuvintele la întâmplare
şi călatoare în drumul lor
adapă minţi înfierbântate,
care cuminti să stea nu vor.
Nu mor mărgelele strâns adunate
care îşi fac de cap pe foaie,
atâta vreme cât trupul lor
lasă uşor să se despoaie
dorinţe ascunse, gânduri nespuse,
mintea-mi pe toate îndat-ţi le spuse,
lăsă uşor să se despoaie
trăirile care curgeau şiroaie,
erupse ploaia visurilor nesupuse...

Aruncă umbrela şi lasă să plouă,
să-ţi toarne în suflet pahare de rouă,
să ne umplem golul ce strigă în noi,
pân-la refuz să ne-necăm amândoi.
Aruncă umbrela şi lasă să plouă!