Plăti-vom cu toţii într-un final!

Timpul se scurgea undeva prin '98, cred că atât era,
nu mai ţin minte, oricum nu contează,
ideea de bază e faptul că voiam ceva
ş-anume i-am spus direct:
- Tată vreau internet!
- Pe mă-ta vrei! Mi-a răspuns el cu emfază.
- Nu, pe bune mă, chiar vreau internet! Du-te ş-adă!
Înnebunit că n-o poate scoate la capăt
şi văzând că nu se-nţelege cu mine,
tata alergă, alergă, alergă de-l luară dracii
şi-i arseră tălpile, ştie el bine,
să-mi facă hatârul, la toate ghişeele se interesă
ş-ajunse la concluzia că e prea scump şi era ce-i drept.
Cum nu-l putea lua pe-un ciur de făină de la amanet,
alergă până-n stradă la un club numit Cafe Internet.

Abordă la birou o operatoare cochetă:
- Sar' mâna, aş dori internet pe dischetă!
- Nu e posibil, domnule dragă, mă tem că nu vă putem servi!
Vedeţi dumneavoastră, dacă aţi ştii... internetul e mare
si aşa fiind, n-are loc pe-o dischetă ne-ncăpătoare...
Mă rog, acelaşi lucru i l-am zis şi eu dar fiind căpos,
nici n-a vrut să audă, deşi jur că i-am zis frumos.
Treaba lui, el şi-a ostenit picioarele, nu eu,
putea să m-asculte, cu toate că nu-s Dumnezeu să le ştiu pe toate
dar cel puţin la IT mă pricep şi-mi ies, de mic copil fiind, ca pe roate.

A venit acasă-njurând şi terfelind în gând săraca femeie,
care internetul molcom adunat pe dischetă nu vru să-i deie
şi măcar de-ar fi fost vina ei, dar ce să ceri, ce să vrei,
ce s-aştepti de la un om care cântăreşte totul în lei?

Mă-ntrebaţi care-i morala poveştii?
Totul costă, indiferent dacă ştii sau nu ştii.
Timpul, ignoranţa, prostia, iubirea, toate au un preţ pe care cu toţii-l plătirăm,
dacă n-ai făcut-o încă, stai liniştit, urmează să vii!