Zboară, zboară dragă,
du cu tine departe un cântec nespus
a aripei tale taină cum frântă-n apus
începu să se piardă.

Zboară, zboară dragă,
acoperă-mi ochii cu varful aripii
să nu văz clipa ce se risipi
pierdută-n sângeriu, să ardă.

Zboară, zboară dragă,
ia-mi gândurile toate
şi du-le în gheară de lemn,
să dispară o noapte,
să nu dea niciun semn.

Zboară, zboară dragă,
ia-mi gândurile toate
şi du-le, du-le departe,
topeştele-n inima ta
pe care nebun o ador,
doar acolo aş sta
şi tot acol-am să mor...