De ce te-ai sinucis c-o altă poezie
când ea te-ajută să descarci
atâtea chinuri, atâţia draci
ce-i ai în tine?

Atunci când prabuşitu-s-au gheţari
în suflet de la-atâta-ngheţ,
când ridicatu-s-au făclii şi ruguri
care-au ars turbat,
nu pot să cred că ai uitat
cum versul tău le-a descărcat,
cum trupul ţi-a descătuşat
şi-ai continuat,
şi-ai continuat...
Trăieşti!