Oda lui Eminescu

Stelele-n cer
se-adună-n horă,
nebune să joace,
până ce pier.

Se duc stinse,
palide toate,
neelucidate
și necuprinse... 😢

Deoarece azi este 15 ianuarie și încă nu am spus încă nimic despre El, îmi doresc pe această cale să ținem un moment de reculegere în cinstea omului care-a ridicat catargele poeziei românești și i-a dat însuflețire. S-au spus multe despre Eminescu și s-ar mai putea spune multe altele, dar de un lucru sunt sigur, oricât am vorbi, nu i-am putea conține niciodată absolutul. Scurtă odă închinată lui Eminescu, titanul luceafăr al poeziei românești, care alături de alți poeți dragi sufletului nostru, s-a oprit pentru o clipă dănțuind pe Pământ în lumina gândurilor noastre, ca mai apoi, sufletul lui, să-și continue drumul printre astre. Fie ca sufletul său rătăcitor să-și găsească liniștea și să se odihnească în pace! Amin!

Damaschin James Robert Papa

Absolvent al Facultății de Litere din Craiova, specializarea limba și literatura română - Limba și literatura engleză. Legenda spune că la nașterea mea Înțelepciunea, Răbdarea și Bunul-Simț mi-au dăruit ochi să văd dincolo de suflet, urechi să aud dincolo de gânduri și minte să-i luminez pe cei care-au trăit în întuneric.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu